Cum să previi disputele juridice și ce pași să urmezi în cazul neexecutării întreținerii.

Contractele de întreținere reprezintă un instrument juridic complex, utilizat frecvent în România pentru a stabili o relație de sprijin reciproc între două părți. Aceste contracte sunt adesea încheiate în contextul transferului unui bun imobil, cum ar fi un apartament sau o casă, în schimbul asigurării unei întrețineri materiale sau morale pe toată durata vieții beneficiarului. Cu toate acestea, ele pot genera conflicte semnificative, mai ales atunci când obligațiile asumate nu sunt respectate.

În acest articol, vom analiza principalele drepturi și obligații care decurg dintr-un astfel de contract și vom oferi sfaturi practice pentru a preveni și gestiona disputele juridice.

Înainte de toate, precizăm că acest tip de contract, și anume contractul de întreținere, este reglementat de Codul Civil, începând cu articolul 2.254 până la art. 2.263, iar obligațiile întreținătorului cu privire la întreținut, sunt reglementate de art. 2257, art. 2261, și art. 2262.

Drepturile și obligațiile părților în contractele de întreținere

Un contract de întreținere stabilește două categorii de obligații esențiale: cele ale întreținutului (beneficiarul contractului) și cele ale întreținătorului (partea care oferă întreținerea).

Obligațiile întreținătorului:

Așa cum detaliază și reglementările Codului Civil, obiectul obligației (debitorului) constă în operațiunea de întreținere și anume procurarea de haine, îmbrăcăminte, asigurarea utilităților indispensabile vieții umane, asigurarea periodică (și frecventă, credem noi) a hranei și medicamentelor specifice bolii și vârstei, întreținerea gospodăriei prin curățirea și înfrumusețarea (în cazul în care este necesar) a acesteia, întreținerea animalelor precum și hrănirea acestora, asigurarea traiului necesar respectând situația socială anterioară, în funcție de condițiile și clauzele stabilite la momentul încheierii contractului, privind valoarea capitalului precum și de situația anterioară a creditorului obligației de întreținere.

De asemenea, părțile pot să prevadă și oferirea de suport moral, inclusiv atenție și grijă adecvată, mai ales în cazurile în care beneficiarul se află într-o stare de vulnerabilitate.

Drepturile întreținătorului:

Contractul de întreținere este un act juridic bilateral având valența juridică asemenea unui contract, prin care întreținătorul (debitorul obligației de a face) este obligat să presteze anumite obligații față de întreținut (creditorul obligației de a face) în schimbul dobândirii de către întreținător, a unui capital de orice natură, determinat la momentul încheierii contractului de întreținere, fiind considerat capitalul contractului.

Întreținătorul dobândește, de regulă, dreptul de proprietate asupra bunului menționat în contract, fie imediat, fie la un moment ulterior, stabilit prin clauze specifice.

Important de menționat este că întreținătorul poate solicita modificarea contractului, în cazul în care împrejurările devin excesiv de oneroase.

Obligațiile beneficiarului:

Beneficiarul este obligat să permită întreținătorului să își îndeplinească obligațiile și să nu acționeze în mod care să împiedice executarea corespunzătoare a contractului.

Cum să previi disputele juridice în contractele de întreținere

Pentru a evita conflictele, este esențial să acordați atenție unor aspecte cruciale încă de la încheierea contractului:

1. Redactarea clară și detaliată a obligațiilor:

Un contract bine redactat, care precizează în detaliu obligațiile întreținătorului și ale beneficiarului, reduce riscul interpretărilor ambigue. De exemplu, trebuie să se stabilească în mod clar dacă întreținerea include cheltuieli medicale majore sau sprijin financiar suplimentar.

2. Inserarea unor clauze de reziliere:

Este recomandat să includeți clauze clare privind condițiile în care contractul poate fi reziliat. Acestea pot face referire la neexecutarea întreținerii, abuzuri sau alte motive întemeiate.

3. Evaluarea situației beneficiarului:

Înainte de semnarea contractului, o evaluare detaliată a stării de sănătate și a nevoilor beneficiarului poate preveni situațiile în care întreținătorul nu își poate asuma sarcini neașteptate.

Pașii de urmat în cazul neexecutării întreținerii

În situația în care întreținerea nu este efectuată corespunzător, beneficiarul are la dispoziție mai multe căi de acțiune:

1. Notificarea întreținătorului:

Beneficiarul poate începe prin trimiterea unei notificări scrise întreținătorului, solicitând respectarea obligațiilor.

2. Medierea conflictului:

Dacă notificarea nu produce rezultate, părțile pot apela la un mediator pentru a încerca soluționarea amiabilă a conflictului.

3. Acțiunea în instanță:

În cazul în care medierea eșuează, beneficiarul poate introduce o acțiune în instanță pentru rezilierea contractului și, eventual, pentru obținerea de despăgubiri. Este important ca acest demers să fie susținut de dovezi clare, cum ar fi martori sau documente care atestă neexecutarea întreținerii.

Concluzie

Contractele de întreținere sunt o soluție juridică utilă, dar implică responsabilități semnificative pentru ambele părți. Redactarea corectă a contractului, înțelegerea obligațiilor asumate și prevenirea conflictelor prin măsuri proactive sunt elemente esențiale pentru succesul unui astfel de acord. În cazul apariției disputelor, colaborarea cu un avocat specializat în drept civil poate face diferența între o rezolvare eficientă și o problemă juridică prelungită.